Reflecții despre viață, roluri și lecții

Actori pe scena vietii, se intampla uneori sa ne dorim a intelege, constient sau inconstient, cum e sa fim in alte roluri decat cele pe care suntem obisnuiti sa le jucam si in care observam ca altii se simt confortabil. Uneori din pura curiozitate, alteori pentru ca ne imaginam cum din postura respectiva putem salvam ceva sau pe cineva, ne imbracam cu haine nepotrivite, cream relatii, tinem discursuri sau spunem cuvinte pe care in rolul nostru obisnuit nu le-am fi rostit.

Senzatia de nou si neprevazut ne face priozionieri intr-un compromis pana vine, ca un dus rece, LECTIA. Ne trezim apoi la realitate, incet sau dintr-o data, pe masura ce intelegem lectia, mai bogati cu o experienta insa si cu o rana a carei urma ne va insoti pana cand... Pana cand?

Pana cand spectacolul se incheie...

. "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplu fapt de a respira. (Pablo Neruda)

Putini sunt cei ce nu plang in clipa nasterii... ceilalti, zbieram din toate puterile parca nemultumiti de locul in care am ajuns, stiind ce ne asteapta... Ce ne asteapta? Lectii, experiente din care avem de invatat daca suntem deschisi si intelegem rostul intamplarilor, intalnirilor si relatiilor din viata noastra. Alegerea e, pe cat de complicata pare, atat de simpla: traiesti si depasesti limitele, inveti si mergi mai departe cu bucuria ca ai mai facut un pas sau ...ramai repetent pana cand esti dispus sa renunti la orgoliu, frustrari, egoism, nemultumiri, invidie, gelozie, sentimente de vinovatie si sa pastrezi intelesul frumos al clipelor din viata ta si recunostinta oamenilor ce au fost partasi la ele.